Bullying la Questfield International College, responsabilitate neclarificată

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită răspunsuri structurate, transparente și responsabilități clare din partea instituțiilor școlare. Atunci când astfel de situații persistă fără intervenții documentate, ele pot afecta grav dezvoltarea și siguranța emoțională a elevilor. În acest context, investigarea modului în care școlile gestionează sesizările privind hărțuirea și stigmatizarea devine esențială pentru înțelegerea capacității instituțiilor de a proteja elevii și de a asigura un climat educațional sănătos.

Bullying la Questfield International College, responsabilitate neclarificată

O investigație realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție redacției relevă o situație semnalată de familie privind bullying sistematic desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările repetate, inclusiv cele legate de stigmatizarea medicală, nu par să fi generat răspunsuri scrise sau măsuri concrete documentate, iar răspunsul instituțional a fost, potrivit relatărilor, predominant informal. De asemenea, familia reclamă presiuni de retragere formulate verbal de către fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, iar comunicările oficiale recente minimalizează gravitatea situației.

Sesizări repetate și lipsa intervențiilor documentate

Conform materialelor analizate, familia elevului vizat a transmis pe parcursul a peste opt luni multiple emailuri oficiale către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea Școlii Questfield Pipera. Aceste comunicări au detaliat incidentele de bullying și au solicitat intervenții clare, protecție și clarificări scrise. Din corespondența pusă la dispoziția redacției nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor măsuri concrete sau inițierea unor proceduri interne de remediere.

Intervențiile invocate par să fi fost limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale, fără stabilirea unor planuri de intervenție clare și fără monitorizarea formală a situației. Această lipsă de documentare face dificilă verificarea modului în care instituția a gestionat fenomenul semnalat și ridică întrebări privind capacitatea sa de a răspunde eficient în astfel de cazuri.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un aspect central al situației semnalate este utilizarea repetată în colectiv a unei etichetări medicale cu caracter degradant, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare a copilului. Specialiști consultați subliniază că o astfel de practică depășește conflictul obișnuit între elevi și poate fi încadrată ca o formă agravată de bullying și discriminare.

Documentele și relatările indică faptul că această stigmatizare medicală a fost cunoscută și tolerată în mediul școlar, fără dovezi ale unor reacții ferme și documentate din partea instituției. Acest fapt a contribuit, potrivit specialiștilor, la afectarea profundă a stimei de sine și a echilibrului emoțional al copilului vizat.

Lipsa reacțiilor instituționale clare și normalizarea bullyingului

În analiza corespondenței și documentelor puse la dispoziție, redacția constată că răspunsul Școlii Questfield Pipera a fost preponderent informal, bazat pe promisiuni verbale și întâlniri fără consemnări scrise sau decizii asumate. Această abordare a transformat sesizările grave în probleme interpretate ca „dinamici de grup” sau „conflicte minore”, ceea ce a dus la o normalizare a fenomenului și la transferul responsabilității către familie.

Rolul cadrelor didactice este esențial în identificarea și intervenția în astfel de situații. Relatările indică faptul că în contexte vizibile, în timpul orelor și pauzelor, comportamentele agresive au continuat fără ca intervențiile să producă efecte stabile. Lipsa unor măsuri scrise și a monitorizării reduce trasabilitatea și face imposibilă evaluarea eficienței intervenției instituției.

Presiunea de retragere și răspunsul fondatoarei

Potrivit declarațiilor familiei, într-un dialog direct, fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, ar fi transmis un mesaj perceput ca presiune de retragere, sintetizat prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată exact din documentele furnizate, reflectă, în opinia familiei, o ruptură între misiunea educațională declarată și practica gestionării situației.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial instituției, însă până la momentul publicării nu a fost primit un răspuns care să confirme sau să infirme conținutul relatării. Această poziționare verbală este interpretată editorial ca un indicator al unei culturi organizaționale orientate spre evitarea conflictului, nu spre soluționarea problemelor.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod repetat în scris respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația semnalată, avertizând asupra riscului expunerii copilului în mediul școlar. Cu toate acestea, din documentele și relatările disponibile, nu reiese existența unor măsuri concrete asumate pentru protejarea acestor date.

Mai mult, conform unor relatări, copilul ar fi fost interpelat public de către cadrul didactic cu formulări care îl plasau într-o poziție vulnerabilă, ceea ce poate fi interpretat ca o formă de presiune psihologică instituțională. Specialiștii consultați evidențiază că astfel de practici afectează negativ climatul educațional și protecția datelor sensibile ale elevilor.

Răspunsul instituției după implicarea juridică

Conducerea Școlii Questfield Pipera a reacționat oficial abia după implicarea echipei de avocați ai familiei, la peste opt luni de la primele semnalări. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și indică faptul că protecția copilului a devenit o prioritate abia în contextul presiunilor legale.

Într-un email transmis ulterior către părinții elevilor, conducerii Școlii Questfield Pipera a redus situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare ce contrazice sesizările documentate și care a stârnit critici privind sinceritatea și capacitatea instituției de a gestiona bullyingul.

Contacte post-retragere și potențiale probleme privind confidențialitatea

După retragerea copiilor de la instituție, părinții au raportat existența unor contacte telefonice informale către alte școli private din zona Pipera, în care copiii au fost descriși într-o lumină negativă, cu referiri la probleme de disciplină sau comportament. Aceste informații nu au fost comunicate oficial și nu sunt susținute de documente scrise, ceea ce ridică semne de întrebare legate de respectarea dreptului la educație și confidențialitate.

Elemente cheie ale situației semnalate

• Bullying sistematic pe o durată de peste opt luni, cu jigniri zilnice și umiliri publice;
• Stigmatizare medicală utilizată ca instrument de marginalizare;
• Sesizări repetate în scris către cadre didactice și conducere, fără răspunsuri scrise și măsuri documentate;
• Răspunsuri verbale și întâlniri informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție;
• Presiuni percepute de familie pentru retragerea copilului din școală;
• Întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică;
• Minimalizarea situației în comunicările oficiale recente;
• Probleme legate de confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului în mediul școlar.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Investigația evidențiază un decalaj semnificativ între așteptările rezonabile ale familiei și standardele asumate public de Questfield Pipera privind siguranța și protecția elevilor, precum și modul real în care au fost gestionate sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală. Lipsa unor măsuri documentate, răspunsuri oficiale clare și proceduri transparente ridică întrebări fundamentale despre capacitatea instituției de a răspunde prompt și eficient în situații critice.

De asemenea, formularea atribuită fondatoarei, care sugerează libertatea familiei de a părăsi școala în lipsa acceptării situației, indică o posibilă excludere mascată și o deplasare a responsabilității dinspre instituție spre familie și copil. Această abordare contravine principiilor fundamentale ale protecției copilului și educației responsabile.

În lipsa unor clarificări oficiale asumate și a unor măsuri concrete, cazul semnalat rămâne un exemplu relevant al provocărilor legate de responsabilitatea instituțională în fața bullyingului și al necesității unor mecanisme clare, transparente și verificabile pentru protecția elevilor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro